Tuesday, September 24, 2013

Piţi stîncoasa



Haide, Piţi, şi ne-arată, hăăăi, cum erai cînd erai lată/ pe peretele din piatră, hăi, hăăăi. Cojocel învîrtoşel, mijlocel ca un surcel, toate sînt pentru ca El, siliconul magic, tras în sîni, să fie cît mai bine văzut.

Probabil de aceea este prins doar cu jumătate din ceea ce ar fi trebuit să fie un sutien. Atenţie, fata deţine o surpriză şi în partea de jos, pentru că încearcă să-şi depărteze marginea chiloţeilor minusculi! Ce-i cu privirea aceasta de vulpiţă roşcată şi prost pieptănată, Piţi? Eşti mulţumită că nemaipomenita ta grijă pentru natură te-a făcut să dai în mimetism, asortîndu-ţi perii cojocelului cu nuanţa stîncii? Şi adăpostind între picioarele uşor depărtate un smoc de iarbă? Sau te pregăteşti să fii zidită şi ai vrut să laşi o ultimă impresie cît mai desăvîrşită? Meştere Manole, grăbeşte-te!